Aberatie de aberatie! noiembrie 25, 2008
Posted by laurentiu in Reforma crestina.Tags: biserica, cultul penticostal, har, har restaurator, ordinare, ordinarea slujitorilor, predestinare, predestinarea pentru slujire, slujitor
trackback
“Noi nu credem in predestinare pentru mantuire, dar credem in predestinare pentru lucrare. De aceea nu putem ordina nici un slujitor care are un trecut pacatos, chiar daca a trait in lume. Cel predestinat pentru a fi un slujitor ordinat este pazit de Dumnezeu - in Suveranitatea Sa – de caderi grave in pacat.” (afirmatia unui lider penticostal – citat prelucrat)
Cata profunzime…
Dar iata ce poate rezulta dintr-o asemenea afirmatie.
In primul rand, ce facem cu slujitorii Domnului care au avut un trecut pacatos, inainte de a se intoarce la Domnul? Iacov, patriarhul, a fost un mincinos, un inselator si un hot notoriu. Moise a comis o crima inainte de a deveni liderul poporului lui Dumnezeu. Rahav, care a fost predestinata sa fie continuatoare a spitei mesianice a fost o curva de profesie. Petru, apostolul, a fost un tradator si putea fi acuzat de molestare fizica si tentativa de omor. Pavel, marele invatator si apostol al neamurilor, a fost complice la crima. Recunoaste ca nu merita sa fie numit apostol pentru ca: “a prigonit Biserica lui Dumnezeu”. Si, totusi, Dumnezeu ii predestineaza pe acestia sa devina slujitorii Lui.
In al doilea rand, afirmatia de mai sus, anuleaza puterea restauratoare a harului lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu nu predestineaza datorita harului Sau, ci datorita “neprihanirii” omului. El ii alege pentru lucrarea Sa doar pe cei buni si curati, nu pe cei pacatosi. Fericitul Augustin poate fi adus ca un exemplu clasic al puterii restauratoare a harului lui Dumnezeu.
In al treilea rand, daca exista predestinare pentru lucrare, inseamna ca exista predestinare si pentru mantuire, pentru ca Dumnezeu nu ii poate predestina pentru lucrare (ordinare) decat pe cei mantuiti.
In al patrulea rand, afirmatia ca Dumnezeu ii pazeste – in Suveranitatea Sa – de caderi in pacat, pe cei care nu au experimentat inca mantuirea, implica o manifestarea a harului regenerator intr-un om neregenerat, nenascut din nou. Adica pot trai o viata curata, fara a comite pacate grave si fara a fi nascut din nou – pentru ca nastera din nou inseamna mantuire.
In in al cincilea rand, Fapte 17:30 este anulat. Dumnezeu TINE seama de vremurile de nestiinta, din moment ce nu poti fi ordinat daca in vremurile de nestiinta ai pacatuit.
In al sasele rand, va trebui sa stabilim care sunt pacatele grave. Cum le vom cataloga? Daca un slujitor, in tineretea lui, a vizionat materiale pornografice si s-a masturbat, poate fi ordinat ca slujitor? Daca da, cine suntem noi sa spunem ca “betia”, de exemplu, este mai grava decat preacurvia psihica?
Si in ultimul rand, daca un slujitor ordinat pacatuieste (grav) – si sunt nenumarate exemple pe care le pot da – inseamna ca nu a fost predestinat? Daca cei ordinati pacatuiesc, inseamna ca si cei care au fost pacatosi (dar prin har nu mai sunt!) , pentru ca nu-L cunosteau pe Domnul Isus, Mantuitorul lor, pot fi ordinati.
Dumnezeu cheama in lucrarea Sa pe cine doreste El si il “imputerniceste” sa faca lucrarea Sa, prin harul Lui, tocmai pentru a ne arata ce maretie e in acest har restaurator. “Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni!”. Iar daca stam in picioare, sa luam bine seama sa nu cadem, pentru ca stam prin HAR, prin meritele Domnului Isus.
Cine suntem noi sa ne impotrivin HARULUI Sau?
nu știu cine a afirmat așa ceva, însă și frățiorul meu știe că Pavel a fost un ucigaș și totuși Dumnezeu a ales să facă din el unul dintre cei mai mari oamenii ai credinței. O aberație, într-adevăr. Sper că a fost doar o scăpare din partea dumnealui și să își dea seama de Adevăr
Harul Lui… ne este suficient. Și ce Har!
Mai trimiteti-l pe “fratele” la scoala, sa mai citeasca Biblia si sa mai invete teologie. Cine oare l-o fi facut lider? Oare nu avem cumva liderii pe care-i meritam?
Laurentiu, cred ca ai mers mult prea departe in istorie si in teologie pentru a argumenta cat de … nici nu stiu ce adjectiv sa pun langa aceast afirmatie.
Fericitul Augustin? Cine-i asta? A fost penticostal? Daca nu, nu ne intereseaza. Exegeza pe termeni teologici? Ce-i asta? Cere prea mult efort intelectual. Ma tem ca asta e nivelul multor dintre cei care “au fost predestinati” sa fie lucratori!
Doamne ai mila!
Am ramas cu gura cascata citind aberatia. Mi-e si frica sa intreb cine e distinsul autor.
Sper sa ma insel, dar am impresia ca biserica penticostala trece printr-un proces prin care bisericile “traditionale” au trecut acum o mie de ani sau mai mult – se sustine sus si tare ca lucrurile merg bine, in timp ce in interior a aparut cangrena si se extinde.
Dar sa dea Domnul sa nu fie asa.
Cand ti-am citit tutlul articolului, am crezut pentru o clipa ca exagerezi.
Dupa ce am continuat cu lectura, mi-am dat seama ca, de fapt, ai dreptate.
In nadejdea ca autorul citatului la care faci referire, iti citeste blogul si poate o sa dea si de comentariul meu, tin sa-l anunt ca exista niste chestii facute din foi de hartie legate impreuna si care se numesc “carti”. Si pe langa Biblie – Cartea cartilor – exista si alte carti numite, generic, comentarii si in care oameni care si-au tocit coatele, creierii si genunchii au scris ceea ce ei au inteles (uneori li s-a revelat) in legatura cu ceea ce scrie scriptura. Ei bine, in multe privinte, acesti comentatori au ajuns sa cada de acord si aici functioneaza principiul acela: “cand mai multi indivizi iti spun ca esti beat, du-te si te culca”. Adica nu inventa tu gaura la macaroana, focul si mersul pe jos, ca au facut-o altii si eventual ai putin respect pentru ceea ce ei au realizat.
Daca liderii de genul celui de mai sus ar studia mai mult si ar predica mai putin, chestii din astea jenibile nu ar pluti prin eter, catre urechile multora, dintr care unii nu-s deloc prosti.
Scuze pentru ironie in cantitate supraponderala dar mingea ridicata la fileu a fost irezistibila…
[...] un articol al lui Laurentiu Balcan, pastor penticostal in Onesti. Articolul se numeste “Aberatie de aberatie! “. Pentru moment am crezut ca exagereaza, ca prea o ia razna. Cititi-l si o sa vedeti ca e, [...]
Tristetea mare e ca nu cei nescolati scot astfel de “perle” ci liderii penticostali, cei care dau directie multimii, cei care ar trebui sa poata spune “calcati pe urmele mele ca si eu calc pe ale lui Hristos”. Prin toate “directiile” se urmareste doar uniformizarea.
Nici o problema, noi suntem romani, iar ca romani suntem obisnuiti sa nu ne ridicam glasul, sa tacem si sa rabdam. Ne descrie foarte bine balada “Miorita”. Asteptam sa fim ucisi dar nu facem nimic. Totusi, Edmund Burke spune: “Pentru ca raul sa triumfe trebuie doar ca oamenii buni sa nu faca nimic.”
Curand va avea loc Adunarea Generala in fiecare biserica. Ce bine ar fi ca oamenii buni sa se gandeasca de pe acum ce lucruri trebuiesc schimbate, in care tineri din biserica merita sa investim si sa-i impingem in fata iar apoi sa-i sustinem!!
Hai sa nu mai stam cu capetele plecate ci sa le folosim! Atat capetele cat si genunchii! Fiecare la locul unde e pus.
predestinare pentru lucrare:
cititi istoria lui samson;e cel mai graitor exemplu…
falimentar in viata spirituala, duce totusi la bun sfarsit lucrarea pt care a fost predestinat:eliberarea Israelului.dupa moartea sa, evreii se bucura de pace timp de 40 de ani…..
chiar daca e falimentar dpdv spiritual, indeplineste lucrarea daruita lui.
frate drag, daca nu ii spunem acestui fapt predestinatie, atunci cum sa ii spunem?lamureste-ma
Domnul sa ne binecuvanteze!
Fr. Laurentiu ,
Trebuie sa-ti spun ca predestinare pentru mintuire nu exista la nimeni nici chiar la cei predestinati pentru lucrare . Insa daca Dumnezeu predestineaza pe cineva pentru o lucrare pe pamint , El alege un om care stie ca va fi biruitor impotriva pacatului si va ajunge mintuit . Insa acel om trebuie sa vegheze asupra cailor lui la modul cel mai serios ca sa nu cada de la credinta .
Sanatate.
Cred ca Domnul pe unii i-a ales cum spune Scriptura din pantecele mamei pentru lucruri speciale,cum a fost apostolul Pavel..pe altii i-a randuit in sensul ca stiindu-le inima dianinte i-a si randuit spre a fi
credinciosi fara misiuni speciale,credinciosi obisnuiti.