Vorbe care dau idei. iunie 20, 2008
Posted by laurentiu in Diverse....Tags: Nicolae Steinhardt, stat si biserica
trackback
“Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei 22:21).
Fraza e clara si regimurilor totalitare, adaugandu-i si Rom.13, cer credinciosilor sa le dea ascultare oarba si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: “e text!”
Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului -ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurior, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci cand Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziune sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la spalarea creierului, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). <…> Cu Mamaona nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune…
(Diavolul: sa incheem un pact. – Nu. -Atunci hai sa semnam un document prin care recunoastem si tu si eu ca doi plus doi fac patru. – Nu. – De ce? Nu admiti ca doi plus doi fac patru? De ce n-ai subscrie un adevar incontestabil? – Nu-mi pun semnatura alaturi de a ta nici pentru a recunoaste ca exista Dumnezeu.) “
(N. Steinhardt – Jurnalul Fericirii, pag.197)
Comentarii»
No comments yet — be the first.