Curajul de a spune ce gandesti. mai 22, 2008
Posted by laurentiu in Reforma crestina.Tags: cultul penticostal, penticostali, Penticostalism, reformare in penticostalism, scrisoarea deschisa, scrisoarea deschisa a pastorilor penticostali, semnatarii scrisorii deschise
trackback
Ca sa spui ce gandesti iti trebuie curaj.
Din observatiile mele subiective, am constatat ca penticostalilor le este frica sa spuna ce gandesc.
Se pare ca mentalitatea comunista s-a transmis “genetic” generatiei post-decembriste. Ne este frica sa nu fim indepartati. Ne este frica sa nu fim izolati. Ne este frica de “mai marii noastri”. Ne este frica de excomunicare, de apostrofari, de repercursiuni. Nu vrem sa fim catalogati drept razvratiti sau instigatori la revolta. Vrem ca aura din jurul nostru sa se pastreze imaculata.
Dar cu ce pret?
Cu pretul de a fi devorati de fariseism si incompetenta. Ne inselam crezand ca, daca stam in banca noastra, lucrurile se vor rezolva de la sine si ca marturia noastra va ramane intacta. Indiferenta ne face complici.
Ce s-a intamplat cu Scrisoarea Deschisa? Nimic. Cainii latra, ursul trece. Se pare ca mai marii nostri nu au timp pentru adevaratele probleme. Platim Comitetul Executiv, din banii nostri, pe ruta Guvern - Ministerul Cultelor, ca sa faca treaba pentru noi. Dar ei nu au timp nici macar sa redacteze un raspuns pe care l-au promis. L-au promis, iar promisiunea, pentru un crestin, e mai importanta decat datoria. Ei nu-si tin nici promisiunea si nu-si fac nici datoria. Iar noi ceilalti stam linistiti, ca nu cumva sa ne razvratim impotriva “unsilor Domnului”. Ne este frica sa spunem problemelor pe nume.
Iar in timp ce problemele continua sa se agraveze (principiul entropiei), cei care au curajul sa spuna ce gandesc sunt luati la bani marunti. Auzi, cica eu stric marturia Cultului Penticostal.
Ingrijorarea Consiliului Bisericesc, la Cluj, era legata de informatiile care se scurg in public. Ni se cerea sa nu mai facem publice informatiile mai putin pozitive din cadrul Cultului. Ca noi suntem o familie si ca membrii familiei nu se acuza in public. Ca uitati-va ce patesc baptistii. Ca i-au sunat si pe ei unii frati baptisti si i-au intrebat: “da’ si la voi sunt probleme?”. Ca noi penticostalii avem o marturie buna. Ca ne facem de ras cu iesirile in public, etc, etc.
Ce solutii avem? Deocamdata eu nu vad nici una. Pana nu vom avea curaj sa spunem ce gandim, nu cred ca vom gasi vreo solutie. Personal ma voi abtine de la alte comentarii. Pana nu ne vom solidariza si pana nu vom deveni o voce, pe care nimeni sa nu o mai ignore, nu cred ca “viitorul suna bine” Trebuie sa intelegem ca viitorul miscarii penticostale din Romania depinde de ceea ce facem astazi.
Tu ai curajul sa spui ce gandesti?
Să nu confundăm CURAJUL de a spune ce gîndeşti cu LIPSA DE DISCERNĂMÎNT de a spune tot ce gîndeşti. De asemenea, contează cum, unde, cine spune.
La ora actuală asistăm la o defilare, sub pseudonim sau nu, în spaţiul public virtual a “curajoşilor”, care e mai indecendetă decît Parada homo.
Nu de libertatea de expresie trebuie să ne fie teamă, ci de faptul că aceasta nu e însoţită de responsabilitate.
Discernămîntul însă se formează în timp, iar nerăbdarea multora de a-şi exprima opiniile în public e violentă, pur şi simplu.
Comunităţile creştine ar trebui să aibă o atitudine corespunzătoare faţă de aceste noi provocări ale timpurilor noastre, nu doar liderii lor. Comunitatea trebuie să îşi asume responsabilitatea de a lua hotărîri în acest sens. Dar dacă, precum se ştie, mulţi lideri nu rezistă tentaţiei de a manipula în cadrul comunităţii de credincioşi, atunci nu e de mirare că apar destule bloguri ca reacţiune, nu ca… acţiune.
Ca să fiu însă concret, la întrebarea ridică, dacă am curajul să spun ce gîndesc, răspunsul e evident pozitiv. Da, am curajul să spun ce gîndesc. Dar nu am curajul să spun tot ce gîndesc, şi nu am curajul să spun orice oriunde oricui. În primul rînd pentru că mă tem de Dumnezeu şi ştiu că din cuvintele mele voi fi scos vinovat sau nevinovat.
Apoi mă gîndesc şi la consecinţe. A-mi exprima (neînţelept) punctul de vedere poate să aibă consecinţe asupra mea, dar şi asupra familiei mele sau a celui la adresa cărui fac comentariile.
Încerc să mă gîndesc, de asemenea, la cei care citesc ceea ce scriu sau comentariile pe care le îngădui pe blog. Sînt comentarii care nu sînt violente, dar sînt lipsite de conţinut.
Oricum, cred că este evident că odată cu înaintarea în vîrstă ar trebui să ne maturizăm, să ne înţelepţim şi să discernem între ce zideşte şi ce nu zideşte. Discernămîntul însă nu e doar la nivel raţional, utilitar sau estetic, ci mai ales la nivel spiritual.
Să fim desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl nostru este desăvîrşit – iată o provocare uriaşă în faţa căreia nu putem sta decît cu ajutorul Duhului care ne învaţă cum să ne rugăm şi cum să avem curaj sau reţinere să spunem ce gîndim.
Rugaţi-vă pentru fratele Alin şi pentru fratele Laurenţiu şi pentru toţi cei care se găsesc, în plus faţă de situaţiile cotidiene, şi în aceea de a spune (sau nu) ce gîndesc pe Internet.
Alin, iti multumesc pentru comentariu.
Si noi am trimis 2 adrese comunitatii regionale si nu am primit raspuns vreodata. Inertia mai-marilor cultului penticostal nu ma mira; am urmarit cu interes soarta scrisorii de protest, insa s-a terminat asa cum ma temeam.
Inca NU s-a terminat. Nu stiu de ce aveti impresia ca daca se tergiverseaza putin lucrurile se renunta la lupta. Cred ca asta e si intentia LOR. Sa ne ignore pana ne vor determina sa renuntam. Ei bine, noi nu vom renunta…….
Alin! God bless you > ca > te-ai gandit si la mine cand ai scris mesajul tau, dar ai dreptate. Trebuie sa spunem adevarul dar e bine sa gasim momentul potrivit cand si cum sa-l spunem.
Laurentiu am avut mai mult timp sa merg pe urmele d/tale si incep sa inteleg mai bine durerea si apele in care vaslesti cu greu. Experienta precedenta a fost escaladata datotrita unor situatii care cereau putin timp si cum eu facusem o pauza mare am fost dus in eruare de imprejurari, dar cand gresim (daca realizam) ne cerem scuze, recunoastem, dam mana si mergem mai departe. Experienta se castiga luptand si stand strajeri pe ziduri.
Cat priveste subiectul discutiei si eu mi-am luat inima-n dinti lund taurul coruptiei & Co de coarne, am spus si scris adevarul vazut si trait de mine, dar au trecut 7 ani si nimic nou sub soare. Idea este buna trebuie sa ne unim pentru ca numai asa vom putea sa-i punem la colti pentru ai face ceea ce inevitabil pana la urma va trebuii facut.
Adevarul ne face liberi, daca-l traim si sustinem.
Laurentiu, ma bucur ca nu s-a terminat. Nu-mi doresc decit ca mai multi oameni ca tine sa-si faca auzita vocea si urmaresc in continuare situatia.
Felicitari pentru blog.
draga Laurentiu nu stiu daca ai auzit de mine,nici nu conteaza asta,dar eu iti spun ai fost la conferinta cu tema ungerea si cred ca-ti este foarte clar nu poti trai azi cu ungerea de ieri (pana si masina are nevoie de ulei proaspat)este nevoie mereu de o ungere proaspata.Multi traiesc din amintiri,tu fii mereu proaspat,stai la sursa,spune ce ai de spus ca nu esti singur,mai sunt inca multi care spun lucrurilor pe nume si care asteapta cu rabdare ca adevarul sa iasa in sfarsit la lumina.
Tacerea mai-marilor cultului penticostal, in cazul Scrisorii Deschise, este aceeasi cu tacerea mormantala a acelorlasi personaje si in cazul penalului penticostal, sustinut de ei, numit Petric Ioan, din Cluj. Ca este PENAL nu o spun eu, ci legea: s-a facut vinovat, printre alte crime morale, prin care pune biserica penticostala intr-o lumina nefavorabila, de evaziune fiscala, furt si inselaciune. Mai mult de-atat: in timp ce pastorii adevarati sunt pilde de intelepciune si evlavie, sunt doxa de carte, urmeaza facultati si cursuri grele pentru a putea pastorii, cu discernamant si dumnezeiasca rabdare, Petric nu a absolvit decat opt clase primare, dar a fost uns pastor de mai-marii cultului doar pentru ca, din miliardele furate pe firmele pe care le-a luat cu japca, a bagat comisioane grase si in buzunarele unuia ca Tipei. De ce acceptati asa ceva? De ce nu luati atitudine? Stiati ca Petric a fost turnator la Secu? Cereti dosarul la CNSAS si va veti convinge! Ce cauta unul ca Petric in Biserica Penticostala? Vreti sa stiti cum face el de ras acest cult? cititi pe http://www.ro-reality.com
Astept luari de pozitie in acest caz zic eu EXTREM DE GRAV!