Laurentiu Balcan - visez, ca sa n-adorm…

In perioada 28 - 30 Mai, Dale Yerton a fost prezent la Onesti. Circa 40 de slujitori ai Evangheliei s-au delectat si s-au “infruptat” din Cuvantul lui Dumnezeu,  intr-o atmosfera plina de prezenta Duhului Sfant.

Rar intalnesti oameni care sa iubeasca Cuvantul lui Dumnezeu cu fiecare particica a fiintei lor. Dale Yerton este unul dintre invatatorii cei mai biblici pe care i-am intalnit. Seamana foarte mult cu Piper, unul dintre cei mai biblici scriitori pe care i-am citit. 

Tema Conferintei a fost “Ungerea Duhului”.

Imi este greu sa concentrez mesajul pe care l-a prezentat. Dar voi enumera patru afirmatii care m-au marcat intr-un mod deosebit:

- a fi smerit nu inseamna a avea o parere proasta despre tine. A fi smerit inseamna sa nu te gandesti deloc la tine.

- daca slujirea ta nu-i aduce slava lui Dumnezeu, atunci ai esuat ca slujitor.

- nu poti sluji astazi cu ungerea de ieri. Ai nevoie de o ungere proaspata in fiecare zi.

- omul lui Dumnezeu de astazi trebuie sa fie mereu in cautarea omului lui Dumnezeu de maine.

Folosindu-se de exemplul lui Saul (ungerea de ieri), al lui Samuel (ungerea de azi) si al lui David (ungerea de maine), doctorul Dale Yerton ne-a convins de cel putin doua lucruri. In primul rand, fiecare lider trebuie sa aiba un mentor spiritual pe care sa-l urmeze si care sa-l ajute sa creasca spiritual, iar in al doilea rand, fiecare lider trebuie sa-l “unga” pe liderul de maine.

Un adevarat lider trebuie sa devina un apostol. Apostolii de astazi nu sunt doar misionarii, ci fiecare parinte spiritual este un apostol. Darul de “apostol” inca exista. Apostol e fiecare persoana care naste “fii si fiice”. E drept ca in sensul strict tehnic, apostol inseamna “trimis”, dar, in contextul Noului Testament, apostolul e mai mult decat un trimis al Domnului, el este un tata sau o mama spirituala. Avem nevoie astazi, mai mult ca oricand, de apostoli aflati sub ungerea Domnului.

Trei zile de har si de partasie….Aleluia!

 O carte pe care nu trebuie sa o ratati…

Nu am urmarit cazul “strigoiului din Medgidia”, pentru ca nu ma uit la OTV si nici nu sunt interesat de misticismul producator de rating al posturilor de doi lei si zece bani.

Insa Duminica am fost in Medgidia si mi s-a relatat putin situatia.

In primul rand, m-am mirat ca toata povestea asta se intampla in cadrul unei comunitati de turci, desi parca era identica  cu situatiile  din Oltenia. Oltenii sunt renumiti pentru strigoii lor. Se vede treaba ca, atunci cand dracul vrea sa deruteze pe cineva, nu tine cont de nationalitate.

In al doilea rand, multi oameni din Medgidia sunt panicati. Unii nu stiu ce sa creada. Dar sunt printre ei si oameni care sunt siguri ca toata povestea  e o facatura. Cineva imi relata ca un post local de televiziune l-a intervievat pe baiatul decedatei, adica pe baiatul presupusului strigoi. Baiatul ar fi declarat ca rudele lui nu ii permit sa intre in cartierul respectiv si era convins ca mama lui nu are cum sa fie strigoi, pentru ca i s-ar fi aratat si lui, ceea ce nu s-a intamplat.

In al treilea rand, nu credeam ca romanii sunt in halul asta de superstitiosi. Cand apare o fantoma, un strigoi, un cadavru, sau o bucata de cadavru, pe la OTV, sau prin alta parte, toata lumea are subiect de discutii. Speculatiile pe care le face OTV-ul, mintind si ducand in eroare o categorie a populatiei, din pacate extrem de numeroasa, nu fac altceva decat sa-i adanceasca pe romani, poporul ce se bate cu pumnul in piept ca e crestin de cand lumea, intr-un misticism medieval prostesc, pagan si ofensator.

Si in ultimul rand, va anunt ca Biserica Penticostala din Medgidia a luat atitudine fata de situatia prezenta si va veni in ajutorul persoanelor afectate de situatia creata. Incepand de ieri (Luni), biserica a intrat intr-un lant de post si de rugaciune, pana maine (Miercuri), cand vor merge in casa “bantuita” si se vor ruga Domnului.

Daca presupusele aratari si fenomene inexplicabile sunt o manifestare a diavolului, maine se vor termina. Maine va fi ultima zi a “strigoiului” din Medgidia. Dar daca e o pacaleala de-a OTV-ului, ma tem ca nu sunt suficiente trei zile de jertfa. Acest soi de draci nu iese decat cu multa, foarte multa staruinta.

Dumnezeu sa dea romanului mintea de pe urma si lumina lui Hristos!

Ca sa spui ce gandesti iti trebuie curaj.

Din observatiile mele subiective, am constatat ca penticostalilor le este frica sa spuna ce gandesc.

Se pare ca mentalitatea comunista s-a transmis “genetic” generatiei post-decembriste. Ne este frica sa nu fim indepartati. Ne este frica sa nu fim izolati. Ne este frica de “mai marii noastri”. Ne este frica de excomunicare, de apostrofari, de repercursiuni. Nu vrem sa fim catalogati drept razvratiti sau instigatori la revolta. Vrem ca aura din jurul  nostru sa se pastreze imaculata.

Dar cu ce pret?

Cu pretul de a fi devorati de fariseism si incompetenta. Ne inselam crezand ca, daca stam in banca noastra, lucrurile se vor rezolva de la sine si ca marturia noastra va ramane intacta. Indiferenta ne face complici.

Ce s-a intamplat cu Scrisoarea Deschisa? Nimic. Cainii latra, ursul trece. Se pare ca mai marii nostri nu au timp pentru adevaratele probleme. Platim Comitetul Executiv, din banii nostri, pe ruta Guvern - Ministerul Cultelor,  ca sa faca treaba pentru noi. Dar ei  nu au timp nici macar sa redacteze un raspuns pe care l-au promis. L-au promis, iar promisiunea,  pentru un crestin, e mai importanta  decat datoria. Ei nu-si tin nici promisiunea si nu-si fac nici datoria. Iar noi ceilalti stam linistiti, ca nu cumva sa ne razvratim impotriva “unsilor Domnului”. Ne este frica sa spunem problemelor pe nume.

Iar in timp ce problemele continua sa se agraveze (principiul entropiei), cei care au curajul sa spuna ce gandesc sunt luati la bani marunti. Auzi, cica eu stric marturia Cultului Penticostal.

Ingrijorarea Consiliului Bisericesc, la Cluj, era legata de informatiile care se scurg in public. Ni se cerea sa nu mai facem publice informatiile mai putin pozitive din cadrul Cultului. Ca noi suntem o familie si ca membrii familiei nu se acuza in public. Ca uitati-va ce patesc baptistii. Ca i-au sunat si pe ei unii frati baptisti si i-au intrebat: “da’ si la voi sunt probleme?”. Ca noi penticostalii avem o marturie buna. Ca ne facem de ras cu iesirile in public, etc, etc.

Ce solutii avem? Deocamdata eu nu vad nici una. Pana nu vom avea curaj sa spunem ce gandim, nu cred ca vom gasi vreo solutie. Personal ma voi abtine de la alte comentarii. Pana nu ne vom solidariza si pana nu vom deveni o voce, pe care nimeni sa nu o mai ignore, nu cred ca “viitorul suna bine”  Trebuie sa intelegem ca viitorul miscarii penticostale din Romania depinde de ceea ce facem astazi.

Tu ai curajul sa spui ce gandesti?

Cineva a ajuns la mine pe blog, cautand : ” inebuneste-ti barbatul.”

Ce treaba are blogul meu cu innebunirea barbatilor?

Sunt curios totusi la ce s-o fi gandit doamna respectiva, pentru ca alt ciudat a ajuns la mine pe blog, cautand: “filme sexy cu pocaiti.” Nu am stiut daca sa rad sau sa plang. Ce treaba au filmele sexy cu pocainta?

Ciudate mai sunt caile internetului!

” Paradoxal mai lucreaza Hristos si cu pacatosii, cu viata si cu moartea.

Karl Barth: harul indreptatirii e viata noastra, harul sfinteniei e moartea noastra. Ceea ce inseamna ca, in operatia indreptatirii, Domnul ii spune mortului (adica pacatosului): traieste! Apoi, dupa ce l-a scos din pacat, cu alte cuvinte din moarte, si l-a cheamta la viata, tot El ii spune celui acum viu: mori! Pacatosul cait - fostul mort care a fost chemat la viata - urmeaza acum sa moara la cele lumesti. Sub aceste doua  determinari si nu sub vreo alta trebuie sa fie traita viata crestina.

Iata, intreaga, dialectica lui mors et vita: intai te inviaza, apoi te omoara: ca sa fii cu adevarat viu…”

(Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii)