Laurentiu Balcan - visez, ca sa n-adorm…

Am intalnit persoane care nu-si puteau imagina ca Hristos a suferit cu adevarat. Pentru ei Hristos era ceva mistic, deasupra lumii materiale. Hristos nu era altceva decat o inchipuire, o holograma, o reflectie a unui Hristos cosmic intrat in lumea noastra pentru “a juca teatru”. Din punctul lor de vedere, Hristos a mimat suferinta, pentru ca El nu putea suferi cu adevarat.

Dar sunt si multi evangelici care nu-si pot imagina suferinta lui Hristos. Ii pun limite. Sunt lucruri pe care nu le pot accepta cu privire la suferinta lui Hristos.

De exemplu, cati evanghelici pot accepta faptul ca Isus a stat pe cruce dezbracat…complet.

Imaginile pe care le avem in subconstientul nostru ne forteaza convingerile. Toate icoanele Il prezinta avand infasurat ceva in jurul coapselor. Filmele despre viata Lui deasemenea. Si e normal sa faca asa. Dar nu asta a fost realitatea, pentru ca romanii ii dezbracau complet pe rastigniti, tocmai pentru a-i umili si mai mult. Isus nu a fost scutit de acesta umilire.

In timpul Domnului Isus, evrei aveau cel putin trei temeri majore: sa moara crucificati; sa stea goi in fata oamenilor; sa nu fie inmormantati. Ca evreu, Isus s-a infiorat in duhul Lui stiind ce-L asteapta. Paharul avea sa fie din cale-afara de amar!

Pe langa suferinta fizica indiscutabila, Hristos a suferit enorm din punct de vedere emotional si spiritual. A fost umilit si omorat de propria Lui creatie. Noi L-am umilit, prin pacatele si faradelegile noastre!

“Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care ii era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2)