Nu vreau sa beau paharul maniei Tale! aprilie 24, 2008
Posted by laurentiu in Scriptura.Tags: Apocalipsa 25:15, ghetsimani, hristos, Ieremia 25:25, Isaia 51:17, isus, mania lui dumnezeu, mantuitorul, paharul maniei, paharul suferintei, rugaciunea din ghetsimani, urgia lui dumnezeu
trackback
In Ghetsimami Isus mijloceste in rugaciune timp de trei ore: “Tata, daca este cu putinta, departeaza de la mine paharul acesta! Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu.”
In Hermeneutica exista o regula simpla: “daca un lucru se repeta de trei ori, mai ales in cadrul aceluiasi pasaj, inseamna ca e foarte important.
La ce se referea Hristos? Care e paharul pe care nu dorea sa-L bea?
Unii au sugerat ca Isus se temea de moarte, sau de suferinta fizica, lucru care ar arunca o umbra de intuneric asupra lucrarii de mantuire. Ioan 12: 27 ne spune: “Acum sufletul Meu este tulburat. Si ce voi zice?…Tata izbaveste-ma din ceasul acesta?…Dar tocmai pentru aceasta am venit pana la ceasul acesta!” Din ceea ce ne spun Marcu si Luca stim clar ca Isus a fost hotarat sa moara. Nu s-a temut de ceasul mortii sau al suferintei. Atunci, de ce s-a temut?
Isaia 51:17 “…Ierusalime, care ai baut din mana Domnului potirul maniei Lui, care ai baut, ai sorbit pana la fund potirul ametelii!”
Ieremia 25:15 “…Ia din mana Mea acest potir plin cu vinul manieii Mele, si da-l sa-l bea toate neamurile la care te voi trimite.”
Apocalipsa 14:10 “va bea si el din vinul maniei Lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui;…”
Isus urma sa experimenteze intreaga manie, furie, urgie a lui Dumnezeu. El nu se roaga “departeaza paharul suferintei”, ci se roaga “departeaza paharul maniei Tale”. Pana in acel moment Tatal nu-L tratase niciodata cu manie. In dragostea desavarsita dintre persoanele Sfintei Treimi, era imposibil sa experimentezi relatii de manie. Isus urma sa experimenteze, pentru prima data, mania deplina si infioratoare a Tatalui, manie care avea sa culmineze cu “despartirea de Tatal”. Cuvintele: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit?” sunt reactia Mantuitorului la mania lui Dumnezeu.
In gradina Ghetsimani Isus se roaga: “Tata, daca este cu putinta sa-i mantuiesc fara sa experimentez mania Ta, departeaza de la mine paharul maniei Tale…totusi, nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu!”
Si cand ne gadim ca toate acestea le-a facut pentru noi…
Aflat in postura de “fiu al omului”,Isus recunoaste:”carnea este neputincioasă” si cere ajutor spunand “Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine.” Dar in postura de “Fiu al lui Dumnezeu”, Domnul ISUS mentioneaza “pentru aceasta am venit” si S-a tulburat în duhul Lui (de pierderea vesnica a sufletului lui Iuda) a mărturisit, şi a zis: “Adevărat, adevărat, vă spun, că unul din voi Mă va vinde.”
Cred ca Domnul Isus a dorit pana in ultimul moment salvarea lui Iuda nu demascarea lui.
In alta ordine de idei alternarea dintre temerile sufletului si idelurile (aspratiile) duhului a culminat cu celebrele cuvinte rostite de Domnul pe cruce “S-a isprăvit!” si “Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!”
Slts !