Laurentiu Balcan - visez, ca sa n-adorm…

In “Ultima Saptamana”, Isus ataca in mod deschis clasa religioasa, responsabila, in mare parte, de decaderea spirituala a poporului evreu. Renunta la precautii si, in mod intentionat, ii “intarata” pentru a-i determina sa-L prinda si sa-I duca astfel la indeplinire planul. Se contrazice cu ei pe diferite teme. Scapa din capcanele “teologice” pe care i le intind, facandu-i sa cada in propriile lor capcane, spre deliciul multimilor. Ii ataca atat prin pilde, cat si prin acuzatii deschise. “Vai de voi carturari si farisei fatarnici”- devine laitmotivul acelor zile.

Preotii si carturarii recurg la metode “securiste” de intimidare si diversiune. Luca ne spune ca “au inceput sa pandeasca pe Isus; si au trimis niste iscoditori, care se prefaceau ca sunt neprihaniti, ca sa-L prinda cu vorba si sa-L dea pe mana stapanirii si pe mana puterii dregatorului (20:20)…nu L-au putut prinde cu vorba  inaintea norodului; ci, mirati de raspunsul Lui, au tacut (20:26)” . Imi place afirmatia din Marcu 12: 27 “…Tare va mai rataciti!“, pentru ca nu cunosteau nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Isus isi umileste adversarii si ii aduce in stadiul in care “nimeni nu indraznea sa-I mai puna intrebari” (Marcu 12:34.)

Isus profeteste distrugerea literala a Templului, ceea ce creeaza confuzie si neliniste printre ascultatorii Lui, inclusiv printre ucenici. Templul era perceput ca fiind indestructibil.  Era locul prezentei lui Dumnezeu…cel putin in teorie, pentru ca in practica, slava lui Dumnezeu parasise de mult Templul. Profetia Lui Isus avea sa se implineasca  in anul 70, cand romanii lui Titus au incendiat Ierusalimul si au daramat Templul, piatra cu piatra, exact cum profetise Mantuitorul.

Profeteste deasemenea ziua reveniri Lui in slava, aratarea “uraciunii pustiirii”, care se va aseza in locul sfant, ridicarea lui Antichrist si a proorocilor mincinosi, dar si o serie de semne care vor precede aceste evenimente. Ceea ce este interesant e ca Hristos lanseaza un puternic indemn la veghere, accentuand in mod repetat ca “ziua aceea” e posibil sa vina oricand, “ca un hot noaptea.”

Un alt eveniment socant, care are loc in Saptamana Mare, e ”demonizarea” lui Iuda, Luca 22:3. Satan intra in mod literal in Iuda Iscarioteanul si il poseda. Acesta se intelege cu preotii pentru 30 de arginti si le promite ca li-L va da in maini pe Isus. Unii spun ca intentia lui Iuda nu era sa-L trimita la moarte pe Isus, ci ca  ar fi incercat sa-L determine intr-un fel pe Isus sa-si manifeste autoritatea si puterea, distrugandu-si dusmanii si instaurand Imparatia lui Israel. Intrebarea care se ridica si care merita discutata e aceasta: “a fost Iuda predestinat sa fie vanzatorul lui Isus?” Poate ca da, poate ca nu…