Laurentiu Balcan - visez, ca sa n-adorm…

Sunt suparat pe diavol…

Ma enerveaza pentru superioritatea cu care-i trateaza pe oameni si pentru atu-urile pe care le are impotriva lor. Nu lupta cinstit necuratul. Isi bate joc de oameni si se distreaza pe seama lor, ca un copil ce leaga 8 cutii goale de coda unei pisici negre, ca mai apoi sa moara de ras vazand disperarea sarmanului animal.

Ma enerveaza ca nu are coarne si coada, ca sa se poata feri oamenii de el. Ma enerveaza pentru capacitatea de metamorfozare pe care o are. Numele lui e lucifer/luceafarul. Oare are vreo legatura cu “Luceafarul” lui Eminescu?  Sunt suparat ca nu e negru, chiar daca e un inger intunecat. Si sunt intrigat ca poate deveni stralucitor, iar ingerii lui pot deveni slujitori ai neprihanirii. Nu e fair-play!

Sunt suparat atat de tare ca nu vreau sa-i scriu numele cu majuscule. Sa ma acuze de greseli gramaticale, nu-mi pasa. E un parvenit, un mincinos, un ucigas, un hot si un invins. Ha ha, e un invins si ceasul ii ticaie. Mai are putin si o sa fie trimis in caldura ”statiunii” vesnice, unde muzica pe care o va asculta va fi “scrasnetul de dinti“, iar aplauzele pe care le va auzi vor fi “tarsul viermilor” si “ciocnitul oaselor“.

Sunt suparat pentru cel putin 666 de motive, pe care nu le voi enumera, ca sa nu creada ca il bagam in seama prea mult. In curand vom sarbatori marea lui infragere…Hristos a inviat!