Ce sa faci ca sa nu mori de foame… aprilie 1, 2008
Posted by laurentiu in Uncategorized.Tags: alimentatie naturala, foame, foamete, lacuste prajite, supravietuire
trackback
Avertisment: NU e pacaleala de 1 Aprilie!
In urma cu cativa ani am fost intr-o tabara de supravietuire. Am descoperit atunci ca, in caz de supravietuire, LACUSTA e unul dintre alimentele de baza, fiind foarte bogata in proteine. Curajos din fire, mi-am zis sa incerc. Am incercat “lacusta cruda” si nu am patit nimic. Iar pentru ca fac parte totusi dintr-o societate moderna, mi-am zis sa incerc ceva mai rafinat. Am incercat “LACUSTA CIPSUITA”. Iata reteta….
before…
Se prind mai multe lacuste, depinde cat ti-e de foame. Se omoara lacustele, pentru a evita sa-ti sara vreo lacusta prajita in fata, dar se omoara dupa metode europene, sic! Ca sa nu ai probleme cu legea, ar trebui sa le electrocutezi sau sa le impusti, dar daca nu poti folosi aceste metode, ai grija sa nu fii sadic si sa nu te vada nimeni. Apoi, intr-o tigaie de aluminiu (de preferat aluminiu ecologic), se pune putin ulei in care se caleste o ceapa taiata marunt. Apoi se adauga delicioasele lacuste care in cateva minute se vor inrosi. Se sare peste faza cu ornatul farfuriei, pentru ca daca ti-e foame nu mai ai timp de ornat, si se trece la degustarea mancarii direct din tigaia de aluminiu. Ce gust vei simti? Gust de cipsuri – pe bune.
after…
Daca cineva va incearca retetea asta, sa-mi dea si mie de stire. Nu am sa acuz pe nimeni de plagiat, dar vreau sa-i felicit pe curajosi si pe supravietuitori.
Iti era teama ca o sa mori de foame? Acum stii ce ai de facut….
yo! eu am mancat lacuste prajite dar nu chiar tocanita de lacuste, astazi am fost la un gratar, din cauza timpului de asteptare prea lung al fripturii prajite, mi-am adus aminte ca am downloadat nu cu mult timp in urma un documentar despre mancaruri ciudate, acolo am vazut ca pe undeva prin hollywood este un “candy shop” unde se vand lacuste trase in ciololata, caramelizate si inca in alte feluri ce includeau si alte vietati mici cum ar fi viermi nushtiu ce mushte.. etc… in concluzie am prins vre-o trei lacuste ce au sarit pe mine, le-am bagat un bat in dos, si le-am tinut putin deasupra jaraticului, in scurt timp sau rumenit si am inceput timid sa gust un piciorush dupa care le-am mestecat in intregime, mare mi-a fost mirarea cand am simtit chiar un gust bun, de cipsuri.va recomand totush sa incercati, ca nu aveti nimic de pierdut. ce as vrea insa sa intreb (o sa mai caut materiale in domeniu) daca se poate manca in siguranta orice fel de lacusta, ca dupa cum ati observat, sunt mai multe “modele” unele sunt mari si zboara, in timp ce alele au un colorit mai strident, sunt unele care chiar para ar avea un ac in partea dorsala, eu in principiu am cautat “modelul” clasic de lacusta. laurentiu, astept un raspuns, impresie sfat, sau poate chiar o noua reteta ce include asemenea “delicateturi” ps: te rog sa imi scrii si pe mail ca nu cred ca voi mai nimeri blogul tau (am dat de el cand am cautat pe google mai multe “in domeniu”), salut
Ma bucur ca ai incercat.
Eu nu am mancat lacustele ale mari si verzi (doar le-am degustat, fara sa inghit) pentru ca sunt prea suculente…le prefer pe cele obijnuite care, asa cum ai remarcat, dupa “tratamentul termic aplicat” sunt crocante si au gust de cipsuri. Da nu de alea cu “E-uri” interzise si cancerigene. Cipsuri naturale.
Azi voi iesi cu niste tineri in natura. Poate am sa le “gatesc” niste cipsuri – lacusta!
arata cam dubios ce e acolo..nu imi inspira incredere
) mie mi-e frica sa pun mana pe ele, d=apai sa le bag in gura. no way! eu, categoric as muri in natura.