Laurentiu Balcan – visez, ca sa n-adorm…

Unul dintre scopurile esentiale ale lucrarii de predicare e “hranirea turmei.” Predicatorul, prin excelenta, ofera hrana spirituala trupului lui Hristos. Acesta este unul dintre motivele pentru care, in bisericile evanghelice, punctul culminant al unei slujbe e predicarea Cuvantului lui Dumnezeu.

Este trist sa constatam ca sunt multi credinciosi care au ajuns sa depinda de predica de Duminica, fara sa inteleaga ca predica de Duminica nu este hrana de baza a credinciosului. Este un non sens sa te hranesti  numai cu predica de Duminica. Fiecare credincios trebuie sa se hraneasca din Cuvantul lui Dumnezeu in fiecare zi. Partasia noastra zilnica cu Dumnezeu este hrana noastra spirituala de baza.

Predicarea de Duminca este “masa festiva” pe care Dumnezeu o ofera copiilor Lui (parerea mea). Din acest punct de vedere, predicatorul este bucatarul lui Dumnezeu. El foloseste ingredientele pe care Dumnezeu i le pune la dispozitie- Cuvantul divin- pentru a oferi o masa (predica) deosebita celor ce sunt flamanzi si insetati dupa neprihanire.

Inca mai sunt grupuri de evanghelici care lupta, cu ”pasiune” chiar, impotriva celor ce se pregatesc pentru predica. Pregatirea mea teologica a constituit, la inceputul slujirii mele, un impediment. Educatia teologica era (inca este?!) privita ca fiind dusmanul principal al inspiratiei. Nu puteai vorbi prin Duhul Sfant si in acelasi timp sa ai o schita de predica.

Ceea ce nu inteleg acesti legalisti invidiosi e ca predicatorul nu inventeaza mesajul Evangheliei, asa cum bucatarul nu poate inventa ingredientele pe care le foloseste. Predicatorul, ca si bucatarul, foloseste ingredientele pe care le are la dispozitie, pentru a pregati o masa deosebita ascultatorilor sai. Fara pregatire, ne asemanam cu un bucatar care vine cu sacul de cartofi in spate, il pune pe masa invitatilor si le ureaza pofta buna.

Bisericile noastre au nevoie de bucatari /predicatori talentati, pe care Duhul lui Dumnezeu sa-i foloseasca pentru a pregati hrana spirituala pe care D-zeu le-o pune la dispozitie.  Oamenii sunt flamanzi; oferiti-le o masa sanatoasa, deosebita, placuta la gust, o masa pe care sa si-o doreasca si data viitoare.

Tuturor celor infometati, eu nu pot sa va doresc decat: “pofta buna!”