Laurentiu Balcan - visez, ca sa n-adorm…

Ati ramas fara pastor si  cautati pe cineva care sa ocupe postul de pastor in biserica dumneavoastra? Iata scrisoarea de intentie a unui posibil candidat.

“Frati si surori. Am auzit ca adunarea voastra cauta un pastor si eu sunt interesat sa ocup un asemenea post. Am cateva calitati pe care sunt sigur ca le veti aprecia foarte tare. Am primit harul sa predic cu putere si convingere si am avut un oarecare succes in activitatea mea scriitoriceasca. Mi se aduc laude ca as fi un bun organizator si intr-adevar am demonstrat indemanare in conducerea adunarilor din mai multe orase pe unde am fost.

Insa exista si oameni care au obiectii impotriva mea. Sunt trecut de 50 de ani si nu am stat in nici o adunare mai mult de 3 ani. Din unele am plecat dupa ce am provocat neliniste si trebuie sa va marturisesc faptul ca am fost de trei sau patru ori la inchisoare, insa nu pentru ca as fi facut ceva rau. Sanatatea mea lasa de dorit pentru ca am trudit din greu cu mainile mele pentru a putea trai, iar o boala groaznica la ochi ma face o companie neplacuta. In general adunarile unde am fost erau mici, cu toate ca se aflau in orase mari. In cateva dintre ele am avut greutati cu conducatorii altor comunitati religioase. Pentru a ramane in adevar trebuie sa recunosc faptul ca unii dintre ei m-au tarat in fata judecatorilor, ba chiar mi-au pricinuit leziuni corporale.

Administratia nu este punctul meu forte. Sunt chiar cunoscut pentru faptul ca uneori uit pe cine am botezat. Cu toate acestea daca va pot fi de folos as face tot ce pot pentru adunarea voastra, chiar daca ar trebui sa lucrez din nou cu mainile mele pentru a putea trai.”  Semnat: apostolul LEVAP din SRAT

Oare cate biserici ar angaja un om bolnavicios, certaret, pricinuitor de nelinisti, ex-delingvent si uituc?

Cu toate acestea scrisoarea este semnata de…  Pavel din Tars.

Discutam ieri cu un tanar care, printre altele, mi-a spus: “frate, stiu ca homosexualitatea e pacat. Dar un coleg de-al meu mi-a spus ca ‘Dumnezeu in Biblie  ne spune sa ne iubim unii pe altii. Daca un barbat are sentimente de iubire sincera fata de un alt barbat gay, nu este gresit sa-i ceri sa nu mai iubeasca?’; frate, nu am stiut ce sa-i raspund”, imi spunea tanarul.

Aveam planificata o postare despre homosexualitate, dar discutia de ieri m-a determinat sa ma grabesc, asa ca……

Indiferent de modul in care abordam subiectul, indiferent de argumentele etice, culturale, genetice, sau de orice alta natura, nu putem trece peste argumentele biblice. Eu cred ceea ce spune Biblia. Cred ca Biblia e inspirata de Dumnezeu si o consider autoritatea mea morala. Iar Biblia mea imi spune ca homosexualitatea e PACAT!

Se vehiculeaza abuziv ca homosexualitatea e determinata genetic. Dar niciunul dintre adeptii acestei teoriiei nu spune ca pana la momentul de fata nu exista nici un studiu de specialitate care sa dovedeasca determinismul genetic al homosexualitatii. Scott B. Rae, in cartea sa Moral Choices, ne spune ca  proiectul H.G.P. (Human Genome Project), sponsorizat de  National Institut of Health of U.S.A.,  studiaza aceasta varianta, dar fara a da un raspuns  afirmativ acestei teorii. Si chiar daca s-ar dovedi determinismul genetic al homosexualitatii, lucrul acesta nu ar schimba prea mult datele problemei. Vor fi probabil pedofili, zoofili sau incestuosi care vor dovedi ca sunt determinati genetic in comportamentul lor sexual. Schimba asta imoralitatea comportamentului lor?

Este drept ca unii homosexuali nutresc sentimente de iubire “sincera” fata de partenerul lor. Dar in viata nu iubirea noastra este etalonul comportamental, ci voia lui Dumnezeu. Scriptura vorbeste despre o pervertire a iubirii, atunci cand spune ca in zilele din urma oamenii vor fi ”fara dragoste fireasca”, si ne spune, in Romani 1:27, ca homosexualitatea e cauzata de “aprinderea poftei”, nu de adevarata dragoste, care inalta, innobileaza si e in armonie cu dragostea desavarsita a lui Dumnezeu. Majoritatea studiilor de specialitate afirma ca homosexualitatea e un comportament invatat, nu determinat genetic.

Argumentul “iubirii semenilor” in favoarea sustinerii homosexualitatii este periculos, pentru ca la fel de bine ar trebui sa-l acceptam si pe pedofilul care ne spune ca el are sentimente “sincere” de dragoste fata de  victima lui minora ( si daca se va dovedi ca  are?); ar trebui sa-l acceptam si pe fiul care isi iubeste sexual mama, pentru ca are sentimente de dragoste “sincera” fata de ea; ar trebui sa-l acceptam si pe tatal care isi iubeste sexual fiica, pentru ca nutresete sentimente de iubire ”sincera” fata de ea; si ar trebui sa-l acceptam si pe cel care isi iubeste “sincer” capra, pisica, sau oaia, pentru ca: “o iubeste domnule, ce sa-i faci?!”

Sentimentele noastre pervertite nu sunt suverane! Homosexualitatea este un comportament anormal, nenatural, nefiresc. Constructia noastra biologica nu permite unirea organelor genitale in cadrul aceluiasi gen sexual. Am fost construiti - de Dumnezeu - ca fiinte sexuale, dar in cadrul unor reguli de desfasurare a sexualitatii stabilite de Insusi Creatorul: “…. parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut…” (Genesa 1:27), iar in Genesa 2:24 ni se spune: ”Deaceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta-sa, iar cei doi vor fi un singur trup.”

Iata cateva pasaje din Scriptura care condamna acest comportament pacatos:

* Levetic 18:22: “Sa nu te culci cu un barbat cum se culca cineva cu o femeie. Este o uraciune.”

* Levetic 20:13: “Daca un om se culca cu un om cum se culca cineva cu o femeie, amandoi au facut un lucru scarbos; sa fie pedepsiti cu moartea, sangele lor sa cada asupra lor.”

* Deuteronom 23: 17: “Sa nu fie nicio curva din fetele lui Israel, si sa nu fie nici un sodomit (homosexual) din fiii lui Israel.”

* Romani 1:26 - 27: “Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor intr-una care este impotriva firii; tot astfel si barbatii, au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase, si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor.”

* 1Corinteni 6:6 “Nu va inselati in privinta acesta…nici sodomitii…nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.”

Homosexualitatea e pacat,  iar noi, ca evanghelici, trebuie sa condamnam acest fel de comportament “nefiresc”. Nu e normal ca o societate umana sa fie de acord cu legalizarea anormalitatii. Dar in acelasi timp trebuie sa predicam vestea buna a reabilitarii pacatosului prin pocainta si credinta in Isus Hristos. Homosexualii nu sunt fara speranta, ei se pot pocai si pot fi iertati de Dumnezeu. Unii corinteni au fost homosexuali,  inainte de a se intoarce la Domnul Isus (1Cor.6:11a), dar s-au lasat de aceste practici pacatoase si s-au dedicat Domnului cu trup si suflet.

Nu putem fi de acord cu gomorizarea si sodomizarea lumii…homosexualitatea e PACAT!

Nu stiu daca l-ati ascultat vreodata pe T.D.Jakes, dar daca nu ati facut-o grabiti-va! Acest penticostal infocat are un dar extraordinar, e un predicator unic si unul dintre cei mai celebri lideri crestini ai momentului.

Oare in Romania avem pe cineva ca el? De ce predicatorii nostri considera monotonia drept reverenta, iar pasiunea, bucuria, exaltarea,  drept “purtare fireasca si pacatoasa”?

In seara asta ne-am bucurat la slujba impreuna cu fratele pastor Moise Ardelean, presedintele C.R. Arad si membru al Comitetului Executiv al Cultului Penticostal.

Fratele ne-a predicat din Fapte 3: 1-9, despre vindecarea ologului, accentuand faptul ca toata lucrarea s-a facut in  Numele lui Isus Hristos din Nazaret - cel mai inalt Nume.

De mult n-am mai auzit un predicator care sa nu se scoata pe sine insusi in evidenata, ci sa ne concentreze toata atentia asupra lui Hristos. Hristos a stralucit asa de frumos ca nu-l mai vedeai pe Moise Ardelean! E inaltator cand mesagerul e doar mesager, iar subiectul  predicii e Hristos. Mi-am adus aminte de o replica pe care i-a spus-o cineva lui Iosif Ton, dupa terminarea unei slujbe: “frate astazi l-am vazut pe Hristos nu pe Iosif Ton.” In seara asta Moise Ardelean ni l-a prezentat pe Hristos, al Carui Nume e mai presus de orice nume. In Numele lui Isus: 1) rugaciunile ne sunt ascultate; 2) avem iertarea de pacate, mantuirea si statutul de copil al lui Dumnezeu; 3) putem primi vindecarea bolilor; 4) au loc eliberari spirituale.

Ni s-a prezentat un mesaj biblic, plin de autoritate, penticostal in orientare, un mesaj practic si revolutionar. Ni s-a reamintit ca Isus este acelasi, ca El nu se schimba si ca in Numele Lui si astazi au loc miracole, semne, minuni etc.

Penticostalii, ne spunea fratele, au aparut pentru a confirma ca Dumnezeu nu se schimba. “Cand au aparut penticostalii ei au propovaduit ca Isus este: 1) Mantuitor; 2) Sfintitor; 3) Cel ce boteaza cu Duhul Sfant; 4) Medicul Divin si 5) Imparatul care se va intoarce sa-si ia Biserica.”

Iar omul care-l face pe Hristos sa straluceasca nu putea sa-si inchee mesajul decat indreptandu-ne atentia tot spre Hristos: “Uitati-va la El cu ochii inimii! AMIN“

Am fost impresionat. Ma bucur ca l-am cunoscut personal pe unul dintre marii oameni ai Cultului Penticostal… dar si mai mult ma bucur de cat de frumos a stralucit Hristos in seara asta!

 

“Pana cand va veti lenevi sa mergeti sa luati in stapanire tara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul parintilor vostri?” Iosua 18:3

Poporul Israel era in tara promisa, dar nu intrase in posesia ei. Cinci semintii isi revendicasera promisiunea, dar celelalte sapte semintii nu erau gata sa intre in posesia mostenirii lor. De ce? Datorita leneviei. Le era mult mai comod sa stea pe langa fratii lor si sa profite de binecuvantarile lor, decat sa lupte pentru propriile lor binecuvantari.

Imi place de Caleb, in capitolul 14 din Iosua: “Da-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; caci ai auzit ca acolo sunt Anachimi, si ca sunt cetati mari si intarite. Domnul va fi, poate, cu mine si-i voi izgoni, cum a spus Domnul “  (v12). Bazat pe promisiunea lui Dumnezeu, Caleb isi revendica mostenirea. Iar in Iosua 14:14 ni se spune: “Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac…” Caleb nu se teme, ci intra in posesia mostenirii lui.

De ce nu intram in posesia promisiunilor lui Dumnezeu? Pentru ca suntem lenesi si neroditori (2Petru 1:5-8). Nu suntem gata sa platim pretul pentru a ne revendica dreptul, dreptul nostru legal. Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu ne sta la dispozitie. Ce facem  pentru a-l revendica? Iata o promisiune pe care noi, cei ce credem in Numele lui Isus Hristos, o putem revedica, : “Iata semnele care-i vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi; vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosa.” (Marcu 16: 17-18.)

Pana nu vom fi gata sa iesim din confortul nostru luciferic si pana nu ne vom pune toata credinta in Dumnezeu, Singurul care nu-si calca promisiunea, viata noastra spirituala va fi plina de neajunsuri. Nu vom experimenta adevarata viata, “viata din belsug”, pe care Isus a promis-o copiilor Sai. A trai pentru Dumnezeu inseamna a-ti asuma riscuri. A crede inseamna a risca, bazat pe promisiunile lui Dumnzeu.

Decat sa fiu lenesul diavolului, mai bine nebunul lui Dumnezeu!

Unul dintre scopurile esentiale ale lucrarii de predicare e “hranirea turmei.” Predicatorul, prin excelenta, ofera hrana spirituala trupului lui Hristos. Acesta este unul dintre motivele pentru care, in bisericile evanghelice, punctul culminant al unei slujbe e predicarea Cuvantului lui Dumnezeu.

Este trist sa constatam ca sunt multi credinciosi care au ajuns sa depinda de predica de Duminica, fara sa inteleaga ca predica de Duminica nu este hrana de baza a credinciosului. Este un non sens sa te hranesti  numai cu predica de Duminica. Fiecare credincios trebuie sa se hraneasca din Cuvantul lui Dumnezeu in fiecare zi. Partasia noastra zilnica cu Dumnezeu este hrana noastra spirituala de baza.

Predicarea de Duminca este “masa festiva” pe care Dumnezeu o ofera copiilor Lui (parerea mea). Din acest punct de vedere, predicatorul este bucatarul lui Dumnezeu. El foloseste ingredientele pe care Dumnezeu i le pune la dispozitie- Cuvantul divin- pentru a oferi o masa (predica) deosebita celor ce sunt flamanzi si insetati dupa neprihanire.

Inca mai sunt grupuri de evanghelici care lupta, cu ”pasiune” chiar, impotriva celor ce se pregatesc pentru predica. Pregatirea mea teologica a constituit, la inceputul slujirii mele, un impediment. Educatia teologica era (inca este?!) privita ca fiind dusmanul principal al inspiratiei. Nu puteai vorbi prin Duhul Sfant si in acelasi timp sa ai o schita de predica.

Ceea ce nu inteleg acesti legalisti invidiosi e ca predicatorul nu inventeaza mesajul Evangheliei, asa cum bucatarul nu poate inventa ingredientele pe care le foloseste. Predicatorul, ca si bucatarul, foloseste ingredientele pe care le are la dispozitie, pentru a pregati o masa deosebita ascultatorilor sai. Fara pregatire, ne asemanam cu un bucatar care vine cu sacul de cartofi in spate, il pune pe masa invitatilor si le ureaza pofta buna.

Bisericile noastre au nevoie de bucatari /predicatori talentati, pe care Duhul lui Dumnezeu sa-i foloseasca pentru a pregati hrana spirituala pe care D-zeu le-o pune la dispozitie.  Oamenii sunt flamanzi; oferiti-le o masa sanatoasa, deosebita, placuta la gust, o masa pe care sa si-o doreasca si data viitoare.

Tuturor celor infometati, eu nu pot sa va doresc decat: “pofta buna!”