Laurentiu Balcan – visez, ca sa n-adorm…

.

“Oricine va vrea să fie mare între voi, să fie  slujitorul vostru; şi oricine va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob” (Matei 20:26-27)

.

În orice biserică am merge, una dintre problemele cele mai des întâlnite e lupta pentru putere. Rar mai găseşti biserici care au înţeles că Adunarea nu e locul unde să faci carieră, ci e locul unde eşti chemat să slujeşti. Avem puţini slujitori, puţini oameni gata să se sacrifice pe ei înşişi pentru binele lucrării lui Dumnezeu.

.

Începând cu Lucifer, dorinţa aceasta de mărire i-a influenţat pe toţi cei care n-au înţeles că Dumnezeu este Suveran şi că “El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împaraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor  pricepuţi” (Daniel 2:21). Ne este greu să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne promoveze, ne este greu să acceptăm timpul şi hotărârea Lui. Plictisiţi de atâta aşteptare, începem să ne facem campanie electorală, începem să ne strângem simpatizanţi şi chiar adepţi. Dar de fiecare dată realizăm că lupta pentru putere creează scindare, partide, certuri, mânii şi dezbinare intre frati. Nu se merită ca pentru obţinerea unei poziţii de conducere să dezbini Biserica Lui Dumnezeu! Oare lutul va zice Olarului: “De ce m-ai făcut aşa?”.

.

Se pare că, uneori, interesele noastre sunt deasupra intereselor lui Dumnezeu. Duşi de valul lumii, suntem gata să luptăm până la capăt pentru a dovedi că noi suntem mai capabili decât alţii şi că merităm să fim în frunte, mai mult decât merită ceilalti. Ignorăm rănile pe care le producem celor noi în credinţă, nu ne pasă de sufletele pe care le împovorăm cu dorinţa noastră de mărire şi nu ne interesează efectele “răzvratirii” noastre asupra lucrării lui Dumnezeu.

.

Dumnezeu ne cheamă pe fiecare să-i acceptăm hotărârea. Dumnezeu ne cheamă să slujim în funcţie de darul pe care ni l-a dat şi să fim gata să plătim cu viaţa pentru propăşirea lucrării Lui. Acela are inima predată Domnului în totalitate, care caută folosul Stăpânului, nu folosul său. Suntem chemaţi să slujim, nu să domnim, suntem chemaţi să fim robi, nu să fim stăpâni. Când vom întelege că Biserica e locul unde Dumnezeu ne cheamă pe fiecare să slujim, abia atunci vom experimenta adevărata părtăşie care vine din Duhul Sfânt. 

.

“În ochii mei nimic nu este mai frumos ca slujirea. Dumnezeu a încredinţat fiecăruia din noi o slujbă mai mare şi decât a soarelui, mai mare decât a pământului şi a mării, şi cu atât mai mare încă, cu cât mai mari sunt cele duhovniceşti decât cele trupeşti…Căci noaptea adâncă stăpâneşte lumea întreagă, iar noi, creştinii, suntem chemaţi s-o împrăştiem. Dumnezeu doreşte ca fiecare creştin să fie un invăţător al lumii, un aluat, o sare şi o lumină pentru alţii, aşa cum este El.” (Sf. Ioan Gură de Aur)