Laurentiu Balcan


Un comentariu

Sa ne dovedim vrednicia!

Cand suntem chemati de Dumnezeu la mantuire suntem chemati fara merite. Nu ne facem vrednici de nimic altceva in afara de moarte, pentru ca « plata pacatului este moartea ». Suntem chemati prin harul lui Dumnezeu si acceptam aceasta chemare prin credinta. Credinta materializeaza harul si il planteaza in solul inimii omenesti, sol pervertit de pacat, dar reinnoit acum prin prezenta Duhului Sfant in noi.

A crede ca am meritat, intr-un fel sau altul, chemarea la mantuire, datorita nu stiu caror virtuti personale este o forma de retard spiritual. Suntem complet nevrednici si neajutorati si il sfidam pe Dumnezeu pretinzand contrariul. Doar harul lui Dumnezeu ne smulge din pacatosenia noastra si ne aseaza in Hristos. Chemarea la mantuire este o manifestare supranaturala a gratiei divine si in ea ar trebui sa vedem macar o farama din maretia dragostei lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cheama chiar daca nu meritam. Ne cheama doar pentru ca ne iubeste si ne doreste cu pasiune.

Dar chemarea – in ciuda nevredniciei – nu inseamna ca trebuie sa ramanem toata viata nevrednici. Apostolul Pavel ne spune in 2Tesaloniceni 1 :11 ca Dumnezeu vrea « …sa va gaseasca vrednici de chemarea Lui.» Nu suntem vrednici ca sa fim chemati, dar trebuie sa ne dovedim vrednici de a fi fost chemati. Trebuie sa ne aratam recunostinta fata de Cel care ne-a chemat si sa-i dovedim ca nu ne-a chemat in zadar si ca nu si-a irosit harul cu noi.

Dar cum ne dovedim noi vrednicia de a fi fost chemati ?

In 2 Tesalonicieni 1 :4-5, Pavel ne spune ca putem face asta prin statornicia noastra in incercari si prin credinta noastra, care trebuie sa mearga mereu crescand. Se pare ca pentru Pavel orice forma de stagnare spirituala – nu mai vorbim de cadere ! – este un mod de a ne dovedi nevrednici de a fi fost chemati. Nu exista alternativa pentru credinciosul care vrea sa traiasca pentru Dumnezeu, decat sa persevereze si sa devina matur in credinta. A te juca cu viata de credinta este sinucidere curata. Sufletul imaterial este unic si nu il poti asasina prin nepasare si prin renuntare la Dumnezeu. Ni se impune sa devenim oameni duhovnicesti, statornici, plini de credinta si har, pentru a ne dovedi vrednicia de a fi fost chemati. Doar in felul acesta Hristos va putea fi proslavit in noi.

Credinciosii din Tesalonic treceau prin grele incercari si au fost avertizati ca vor trece prin altele si mai grele. Pavel nu le promite iluzii desarte. Nu le predica o Evanghelie a prosperitatii materiale. Nu ii cheama sa faca declaratii de credinta prin care demonii care aduceau persecutia sa fie inlantuiti si trimisi in Adanc, inainte de vreme. Nu le promite vindecare si izbavire la comanda si nici nu le spune ca a fi crestin inseamna a fi scutit de suferintele inerente existentei omenesti. Dimpotriva, Pavel le spune ca « suntem randuiti » pentru suferinta si pentru necazuri.

In necazuri ne dovedim statornicia si credinta. Iar cand ne dovedim statornicia si credinta ne facem, de fapt, vrednici de chemarea Lui.

Gandindu-ma la miile de credinciosi care sufera persecutii in lume si care raman, totusi, credinciosi si statornici, nu pot sa nu ma gandesc la propria mea statornicie. Cum voi sta eu langa martirii lui Hristos, care nu si-au iubit viata, ci au ales moartea de dragul lui Hristos, cand eu ma clatin in fata micilor valuri care vin peste mine ?

Ei si-au dovedit vrednicia, acum e randul meu sa mi-o dovedesc.


Un comentariu

Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora – partea 2.1 De ce Penticostalii sunt mai multi…? (14 Februarie, 2014)

laurentiu balcan:

De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie? (Emil Bartos)

Originally posted on agnus dei - english + romanian blog:

Cu multumiri fratelui Iosif Tatar pentru inregistrarea audio si http://www.fiti-oameni.ro pentru transferul in format video.
emil-bartosCiteste prima parte aici –

  1. Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora –  Recomandare de carti si Disputa dintre Martyn Lloyd-Jones si John Stott (14 Februarie, 2014)(1-16)
  2. Emil Bartos – Patru domenii in care se produc schimbari, cand te muti dintr-o tara intr-alta cu familia (14 Februarie, 2014)(16-39)
  3. Emil Bartos – Problemele Diasporei si Solutiile (14 Februarie, 2014)(39-83)

De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie?

Sa stiti ca este un element distinctiv. Am fost intrebat deseori: De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie? Fiind profesor la Institutul Penticostal 11 ani, predic foarte des in bisericile penticostale, am multi prieteni, colegi, mi-am facut o imagine dupa atatia ani. Si sunt cateva lucruri care  ar fi bine sa invete si fratii baptisti si fratii Crestini dupa Evanghelie…

View original 675 more words


Scrie un comentariu

Balaurul din tine – meditatie de Richard Wurmbrand

Un rege intelept a intrebat pe un pictor renumit daca poate picta pentru el un balaur. Fericit sa-i slujeasca regelui, pictorul a raspuns:

- Desigur!

Apoi regele l-a intrebat:

- Dar ai vazut vreodata un balaur?

Pentru ca pictorul nu vazuse niciodata asa ceva, regele l-a sfatuit:

- Cauta intai sa vezi un balaur si dupa aceea picteaza-l.

Pictorul stia ca balaurii sunt figuri mitice si a cugetat la intelesul poruncii date de rege. S-a gandit: Regele a vrut sa spuna ca mai intai trebuie sa caut un om la fel de rau ca un balaur. Asa incat s-a dus din puscarie in puscarie, pana cand a intalnit un criminal fioros, a carui simpla prezenta inspira crima. S-a intors la rege si i-a spus:

- Sunt gata sa pictez. Am vazut un balaur.

Regele s-a interesat:

- Te atrage acest balaur?

- NU, a raspuns pictorul.

- Du-te inapoi si gaseste un balaur care mai curand te atrage decat te inspaimanta.

Dupa ani de meditatie, pictorul s-a intors la rege si a spus:

- Am gasit balaurul de care mi-ai vorbit in sanul meu. Este biata mea inima rea. O voi picta.

Si si-a facut autoportretul.

(Richard Wurmbrand, 100 de meditatii din inchisoare, Editura Stephanus, 1994, pag.155-156)


6 comentarii

Spune DA mersului la biserica

Omul are nevoie de discipline care sa-l pozitioneze corect fata de Dumnezeu si fata de semeni si, da, omul are nevoie sa mearga la biserica. Chiar daca multi oameni merg la biserica din pur ritual, tot e bine sa merga la biserica, pentru ca mersul la biserica NU dauneaza sanatatii spirituale.

A respinge Biserica pe motiv ca oamenii sunt neseriosi, nepocaiti, imaturi, neintelepti, barfitori, ca se uita chioras la tine si nu te prea baga in seama, ca fiecare individ e cu grupul lui, ca fratii sunt prea lumesti si prea preocupati de bani, ca surorile sunt cu nasul pe sus si rele la suflet este, in cele din urma, o dovada ca nu intelegem natura Bisericii si nici propriile noastre nevoi spirituale.

Realitatea spirituala este ca nu-l putem avea pe Hristos fara a-i avea si Trupul, Biserica. A pretinde ca ai o relatie serioasa si profunda cu Mantuitorul Hristos, dar fara sa fii interesat de Trupul Lui, de Biserica este un non-sens. Hristos nu poate fi despartit de Trupul Lui. Cand il primesc pe El, ii primesc si Biserica. Daca ii resping Biserica, il resping si pe El. Acesta este primul adevar care ar trebui sa ma scoata din casa si sa ma faca sa merg la Biserica.

Nu discutam acum despre adevarata Biserica. Consider ca pierdem prea mult timp judecand grupurile religioase si exactitatea lor doctrinara. Biserica este formata din toti oamenii rascumparati prin jertfa lui Isus Hristos, care au intrat intr-o stare de har prin credinta si care traiesc pentru a-L glorifica pe Dumnezeu, prin ajutorul Duhului Sfant prezent in ei. A te lipi de o astfel de comunitate nu este doar un privilegiu, este o datorie sfanta. Nu cred ca poti sa afirmi ca esti crestin si tu sa nu apartii de o comunitate formata din oameni rascumparati.

Crestinismul este o religie a comunitatii, a exterioritatii si a unitatii in diversitate. Accentul in crestinism este pus in primul rand pe grup, nu pe individ, pentru ca Hristos a venit sa rascumpere un popor, un neam sfant, o Biserica, o pluralitate de oameni din orice etnie. Accentul exagerat pus pe valoarea in sine a individului ne-a facut sa credem ca daca as fi fost singur pe lume, Hristos tot ar fi venit sa moara pentru mine, singurul om din lume. Ma indoiesc de asta si, oricum, discutia este puerila si absurda, din moment ce nu suntem singurii oameni din lume. Dumnezeu a iubit lumea – pluralitatea este evidenta aici! – si vrea sa ne eliberaze de duhul individualismului si egoismului spiritual, integrandu-ne intr-o comunitate. In crestinism eu nu ma gandesc doar la mine, ma gandesc si la ceilalti. Nu ma iubesc doar pe mine, imi iubesc si aproapele, ca pe mine insumi. Nu caut doar mantuirea mea, caut si mantuirea celorlalti. Acesta este al doilea adevar care ar trebui sa ma scoata din casa si ma faca sa merg la Biserica.

In bisericile evanghelice ii invatam pe oameni ca fiecare individ are rolul lui in angrenajul spiritual numit Biserica. Noi suntem incheieturi, tendoane si madulare in Trupul lui Hristos. Nu ne primim cresterea decat in masura in care ne lasam folositi de Hristos pentru a-si atinge scopurile. Nu putem sa facem ce vrem noi, pentru ca nu ne mai apartinem noua, ii apartinem Lui. Desavarsirea noastra este un proces care depinde de apartenenta la comunitate. Dumnezeu a randuit Biserica pentru desavarsirea sfintilor, pentru maturizarea lor. Acesta este al treilea motiv care ar trebui sa ma scoata din casa si sa ma faca sa merg la Biserica.

Eu nu pot sa devin ceea ce a intentionat Dumnezeu sa devin daca nu sunt responsabil fata de cineva, daca nu dau socoteala de viata mea spirituala. In Biserica veghem unii asupra altora si ne indemnam la pocainta si la fapte bune. Cine sa se roage pentru mine cand sunt cazut daca nu Biserica? Cine sa ma incurajeze cand sunt deprimat daca nu Biserica? Unde sa se manifeste darurile pe care mi le-a dat Duhul Sfant daca nu in Biserica? Iata al patrulea motiv pentru care ar trebui sa ies din casa si sa merg la Biserica.

Sa nu justificam lenea spirituala si lipsa de evlavie spunand ca mersul la Biserica nu este important si ca putem sta bine merci acasa cu burta la bec si sa fim, in acelasi timp, buni ucenici ai lui Hristos. Iar daca doriti si mai multe motive pentru care mersul la Biserica este important, va rog sa cititi Scriptura. Sunt destule versete care sa va convinga ca Dumnezeu vrea sa iesiti din casa si sa mergeti la Biserica. Asta daca vreti sa faceti ce spune EL.


18 comentarii

Aberatiologia – boala fundamentalistilor evanghelici

Vizita profesorului Miroslav Volf la ITPB a accentuat inca odata incapacitatea evanghelicilor de a dezbate subiecte de actualitate in mediul on-line si a scos la iveala un fel de teologi ai cavernelor care au aruncat cu acuzatii nefondate si au facut, din pacate,  multa galagie.

De peste ocean au fost lansate niste acuzatii incredibile, dar care au cazut peste mediul on-line romanesc ca o ploaie acida. Acuzatia de crislam si de apostazie a fost fiarta si rasfiarta de domnul Paul Dan, in oalele lui magice, pregatite special pentru eretici. A bagat in oala aia clocotita tot felul de nume din mediul evanghelic on-line – printre care si numele meu, sic ! – si le-a condimentat cu tot felul de ineptii si de exagerari grosolane. Am vazut inca odata la lucru mentalitatea evanghelica fundamentalista care, fara retinere, falsifica realitatea pentru a-si sustine ideile. Pacat ca tot acest demers este facut in numele Adevarului. Fugiti de astfel de specimene ! Ciorba lor ideologica devine otrava pentru sufletul in care vrea sa locuiasca Hristos.

Modul in care si-a terfelit fratii – bun, intr-un comentariu ii numeste cu nerusinare « caini », deci nu ii considera chiar frati buni – incercand sa ne convinga de un complot evident si de o conspiratie mondiala, ne fac sa credem ca domnul Paul Dan sufera de o distorsionare grava a realitatii. Paul Dan si-a pierdut orice fel de credibilitate pe domeniul unde crede ca detine monopolul si doar cei care viseaza comploturi eretice si cu ochii deschisi ii mai pot da crezare. Un cercetator al ereziilor contemporane nu poate comite asemenea erori si sa mai poate fi bagat in seama. Cand inventezi erezii si arunci cu acuzatii de apostazie in capul unor oameni care il cauta sincer pe Dumnezeu si slujesc Imparatia, in locul in care i-a pus Dumnezeu, tot ce faci trebuie pus sub semnul intrebarii.

Cercetand prea mult ereziile, domnul Paul Dan si-a dezvoltat niste obsesii periculoase, din moment ce vede erezii la fiecare pas si nu dovedeste un minim simt deontologic atunci cand analizeaza activitatea semenilor sai. Paul Dan suferea de boala aberatiologiei. Atentiune!! Boala aceasta este extrem de contagioasa.

Sa presupunem ­– aceasta presupunere este evident gresita – ca profesorul Volf ar cauta sa promoveze crislamul. Oare nu intr-un mediu academic ar trebui confruntat si combatut ? Nu am inteles de unde aceasta teama copilareasca pentru sufletele tinerilor studenti pe care a insuflat-o si Cristian Ionescu. Nu exista loc mai bun unde un posibil eretic sa poate fi demascat decat in mediul academic, printre cei care sunt capabili sa isi faca temele teologice si sa identifice – prin studiu serios ! – ereziile care cauta sa se infiltreze in Biserica. Studentii la teolgie au nevoie de astfel de dezbateri pentru ca din astfel de provocari se nasc adevaratele convingeri. A cauta sa indoctrinezi, fara sa convingi, este o dovada de stupizenie intelectuala si spirituala. Studentii la teologie nu au nevoie de indoctrinari, ei au nevoie de convingeri si de valori pe care sa si le asume in urma unor lupte intelectuale si spirituale. Si daca un presupus eretic le poate stimula gandirea si le poate clatina sistemul de credinte, pentru a le trasforma in convingeri puternice, tot e bine ca profesorul Volf a venit la ITPB. Uneori un meci de box cu un adversar mai puternic decat tine iti poate revela mai multe despre tine decat toate meciurile pe care le-ai castigat cu boxeri de doi bani. Lasati-i pe studenti sa poarte lupte serioase si ne le mai plangeti de mila.

A vorbi despre unirea crestinismului cu islamul in contextul romanesc este o aberatie atat de mare incat cu greu poti gasi grade de comparatie. Si pe ce se bazeaza aceasta acuzatie de apostazie in dreptul unor profesori de teologie de la ITPB ? Pe intuitia acuzatorilor, pe presupuneri nefondate, pe decontextualizarea unor pasaje si mai ales pe zambetul participantilor din pozele facute de Alin Cristea. A spune ca « Isus Hristos a fost vandut cu zambetul pe buze… » este o gogomanie inadmisibila din partea unui crestin.

Stiinta aberatiologiei tinde sa se desavarseasca sub bagheta magica a domnului Paul Dan.

 

 


Scrie un comentariu

Allah: Un răspuns creștin – poziționare și intenție

laurentiu balcan:

Pentru habotnicii care vorbesc despre ce nu vor sa inteleaga si pentru cei ce in numele adevarului au ales calea minciunii si a exagerarii. Sper ca si Paul Dan & Co sa citeasca articolul acesta si sa se pocaiasca de pacatul “aberatiologiei”…..

Originally posted on Chibzuieli:

Numeroase referințe la cartea lui Miroslav Volf, Allah: A Christian Response [Allah: Un răspuns creștin] a creat o furtună pe internet, cu atacuri la persoana unuia sau altuia, ca să nu zic a autorului.  Necazul este că puțini români au citit cartea pentru că nu este tradusă în română. Unii care pretind să o fi citit, din cât am văzut eu, fie nu au înțeles-o fie au distorsionat conținutul ei, atribuind autorului unele intenții care denaturează total ceea ce afirmă autorul că vrea să facă.

Acceptând că subiectul este controversat, autorul ne face un serviciu.  Din start declară unde se poziționează și ce urmărește.  Simplu, clar, în opt puncte. Nu afirm că este corect în ce spune, dar afirm că dacă vrem să fim onești, trebuie să le considerăm.

Mai mult, autorul identifică zece teze relevante la subiect, care reprezintă poziția sa.  Pe drept cuvânt acestea ar putea…

View original 943 more words


45 comentarii

Talmes-balmes cu aroma de islam si crestinism

guantanamo1Sa ne imaginam ca te-ai fi nascut in Afganistan si ai fi fost crescut intr-o familie de musulmani. Oare cum ai privi lumea din jurul tau ? Crestinismul ? Puterile imperialiste, care in numele democratiei omoara si subjuga natiunile slabe, pentru propriile interese? Oare cum ar fi Dumnezeu pentru tine?

Islamul – una dintre cele trei mari religiii monoteiste – cunoaste o ascensiune semnificativa, iar lucrul acesta ne ingrijoreaza pe noi, pe crestini. Ne este teama de ei si drep urmare nu vrem sa-i cunoastem, sa-i intelegem, sa patrundem in lumea lor interioara si sa-i iubim, asa cum ii iubeste Dumnezeu. Am ales, din pacate, calea usoara. Ii dam pe mana diavolului cu tot cu religia lor blestemata, iar pe cei care vor sa-i imbratiseze si sa-i intelega ii bagam in cazanul cu smoala pregatit pentru liberali si ecumenisti, cazan incalzit de sapte ori. Focul conservatorismului evanghelic arde puternic in maruntaiele celor lipsiti de mila, de intelegere, de maturitate si de viziune.

Nu-i putem evangheliza pe musulmani daca nu ii intelegem si daca nu ii iubim !!!

Intrebarea daca Allah este acelasi Dumnezeu cu Dumnezeul crestinilor este o intrebarea nepotrivita si fara rost. De ce ? Pentru ca indiferent de modul in care il intelegem pe Dumnezeu, nimeni nu poate fi mantuit decat prin Isus Hristos. O intelegere corecta a lui Dumnezeu nu te mantuieste ! Etimologic, Allah este foarte apropiat de Elohim, Dumnezeul evreilor. Arabii au aceiasi origine pe care o au si evreii. Din Avraam se trag arabii, prin Ismail si de aceea putem presupune ca reminiscente ale educatiei religioase pe care Avraam a dat-o fiului sau Ismail s-au transmis ulterior si in Islam. Allah este mult mai aproape de modul in care inteleg evreii notiunea de Dumnezeu, pentru ca primul cuvant care ii vine in minte unui musulman cand se gandeste la Dumnezeu este «putere ». Nu ne putem astepta ca musulmanii sa aiba aceeasi intelegere pe care o avem noi crestinii despre Dumnezeu. La fel de bine ne-am putea intreba daca Dumnezeul evreilor este acelasi cu Dumnezeul crestinilor. Din punctul nostru de vedere, da, dar din punctul evreilor de vedere in niciun caz. Pentru evrei noi suntem idolatri, din moment ce recunoastem trei persoane ca fiind Dumnezeu : Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Ca sa-L cunosti pe Dumnezeu ai nevoie de revelatie. Niciun musulman, niciun evreu si niciun crestin nu-l vor putea cunoaste pe Dumnezeul Adevarat decat prin revelatie. Modul in care ne raportam noi la musulmanii care sunt in intunericul revelatiei nu inlesneste sub nicio forma revelatia, ci, dimpotriva, le intareste si mai mult convingerea ca Dumnezeul lor este adevaratul Dumnezeu. Si pentru musulmani, Allah este adevaratul Dumnezeu, tot asa cum pentru evrei, Iehova este adevaratul Dumnezeu. Care-i misiunea noastra ? Sa facem revelatia posibila si pentru ei !

O mare greseala pe care o facem cand vorbim despre Islam este sa-i consideram pe toti musulmanii extremisti si teroristi. Aici se vede « lucratura » americanilor fundamentalisti, care, intre noi fie vorba, nu sunt cu nimic mai buni decat fundamentalistii musulmani. Este suficient sa cititi cateva informatii despre Guantanamo ca sa va convingeti ca natura umana decazuta este in stare de atrocitati infioratoare. Dracul nu-i mai bland si mai putin negru in lumea crestina, stati linistiti !

Un prieten de-al meu a postat recent pe facebook o poza cu un pastor crestin ars pe fata de catre musulmani si singura lui explicatie a fost « …islam ! » E ca si cum am lua un frate care a fost batut cu crucea-n gura de catre preotii ortodocsi si am scrie in dreptul pozei « …crestinism ! » Sa mai vorbim de cruciade, de vanatoarea de vrajitoare, de razboaiele lui Luther si de alte atrocitati facute in numele credintei ? Nu poti avea pretentii ca cineva sa implineasca regula de aur daca nu are parte de revelatia divina, mai ales daca este musulman.

Cei mai multi musulmani sunt oameni simpli, ca si tine. Unii dintre ei sunt indoctrinati de mici sa accepte o forma radicala de extremism religios si sa creada ceea ce le spun liderii religiosi. Dar multi dintre ei il cauta sincer pe Dumnezeu, chiar daca sunt pe o cale gresita. Nu este de mirare ca uneori Dumnezeu raspunde acestei cautari sincere si le vorbeste in mod supranatural. Sunt multi musulmani care se intorc la Dumnezeu prin vise de noapte si prin revelatii supranaturale. Dumnezeu ii cauta si pe unii ii gaseste. Noi nu-i putem cauta pentru ca am ajuns sa-i uram, sa-i respingem, sa nu-i imbratisam. Iar cand cineva gaseste o cale a reconcilierii si a imbratisarii raspundem cu aceleasi arme pe care le folosesc toti fundamentalistii. Daca nu ne-ar interzice Biblia sa ne razbunam, probabil ca am pune mai multe bombe decat toti musulmanii la un loc ! Asa ca inghitim in sec si il mancam cu blana cu tot pe Volf, care vrea sa-i imbratiseze.

Am asistat stupefiat la somatii publice, la declaratii facuta in numele comunitatii penticostale de catre cei neavizati, la noi acuzatii de liberalism, de incompetenta intelectuala si academica, de muscaturi aspre intre frati. Un adevarat talmes-balmes de gandire evanghelica. Tipic romanesc : vorbim despre ce nu intelegem si nu intelegem pentru ca nu iubim.

Daca te-ai fi nascut in Afganistan, intr-o familie de musulmani, oare l-ai putea cunoaste pe Dumnezeul meu uitandu-te la crestinii care pretind ca il slujesc?

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 162 other followers